Istoricul Parohiei Ort.Rom. Sibiu Sibiu
Biserica Cu Hramul “Buna Vestire”
Carteriul Sibiu-Iosefin si-a primit numele in urma creerii, pe vremea celor trei calatorii pe aceste locuri, a imparatului Iosif II, de numele caruia se leaga – inre alte reforme – si largirea drepturilor pentru “acatolici” respectiv neprivilegheati, de a-si putea cladi biserica si scoala, precum si sa-si cumpere case in interiorul orasului. Potrivit randuielilor feudale , patriciatul sasec a reusit sa pastreze numai pentru el dreptul de a locui si a construi “intreamuros”. Se mai intalnesc , e drept, si romani asezati in oras, de obicei cei care intra in oras sunt negustorii.
Constructia bisericii, s-a facut pe un fir de vale cu maluri inalte intru-n loc foarte jos, de unde si denumirea folosita si azi in gradul poporului “Biserica din Groapa”.
Din trecutul istoric. La inceputul sec. al XVII-lea . prin dezvoltarea comertului. Prin legaturile cu alte provincii. Romanii din comunele invecinate tind spre oras. In interiorul zidurilor cetatii nu se putea patrunde. Doar in afara lor. Cei care s- au asezat la periferia Sibiului. – in afara zidurilor cetatii . (exramuros) sant cunoscuti sub numele de maiereni. Cuvantul deriva de la germanul maierhof= gospodarie de tara, sluga. La inceput au fos slugi in gospodariile sasilor pr silor din jurul cetatii Sibiului. Prin dezvoltaea in continuare a comertului in inmultirea romanilor care se asezau. Se inmultesc si se fomeaza mai multe unitati dupa locul de asezare ca romanii din “PoartaTurnului” din “Poarta Cisnadiei” unde la nastere si sub burbiul Iosefin.
O alta cale de patrundere a romanilor in Sibiu Sibiu
Pana in 1856, cand Saguna va prelua biserica greceasca din str. I Mai, aceasta biserica de “Pe Groapa” va fi cea mai centrala biserica romaneasca din Sibiu
Cartierul Iosefin, si-a pierdut numele in cinstea imparatului Iosif al II –lea ,(care I anul 1773, cu ocazia prezentei sale în Sibiu a aprobat scutirea de impozite pe timp de 10 ani a acelor colonişti care voiau să se stabilească pe terenul din faţa “Porţii Cisnădie” Primele colonizări au început cu acet an şi au continuat destul de rapid, aşa că în anii 1850-1870, studiau la Gimnaziu din Sibiu, 574 elevi dintre care 73% erau germani, 21% români, 4% maghiari. Ani de-a rândul credincioşii din Sibiu au luptat fără încetare, spre a-şi ridica biserici româneşti în acest frumos oraş medieval. Această năzuinţă a românilor, s-a văzut împlinită abea după 1781, când prin edictul de toleranţă dat de Împăratul austro – ungar Iosif al II – lea, se puteau zidi biserici în Transilvania, atît pentru credincioşii unişi cît şi pentru cei neuniţi.
În această vreme, vestitul negustor Hagi C-tin Pop, de origine macedo-român, sau chiar oltean după unele părerî, foarte bogat şi cu relaţii multilaterale, crează în Sibiu o firmă comerciaală şi bancară, care mai bine de o jumătate de secol, a dominat comerţul Ţări Româneşti în toate sectoarele: import-export-comisioane, etc. Această firmă comercială nu era decît continuarea firmei lui Hagi Petru Luca, al cărui ginere era prin căsătoria cu fiica lui, Păuna.
În anul 1789, Hagi petru Luca cu soţia Stana zidesc biserică ţn cartierul Iosefin, care din pricina unui cutremur este demolată în anul 1802 şi tot în cursul acestui an ginerele lui, C-tin Hagi Pop, cu soţia Păuna rezidesc biserica din starea actuală. Acest fapt rezultă din inscripţia ce se afşă în biserica deasupra iconostasului: “această sf. Biserică, Stana Petru Luca au început şi jupîn Hagi C-tin Pop şi soţia Păuna au săvârşit”. În altar pe peretele stîng lângă proscomidiar, se află următoarea inscripţie:”Ziditu-sa această Sf. Biserică în zilele prea Înălţatului împărat Iosif al-II-lea, cu cheltuiala jupînesei Stana Hagi Petru Luca din temelie la anul 1788 şi sau săvârşit în anul 1789, iar în 1802 au rupt-o de tot jos şi din temelie s-au prefăcut cu toată cheltuiala lui Hagi C-tin Pop. Din aveastă inscripţie reiese clar anul zidirii primei clădiri, cît şi celei de a doua. Biserica are hramul “Buna Vestire”.
Dat fiind fapta prea generoasă a acestei familii Hagi C-tin Pop – ctitorul bisericii – vom arăta pe scurt evoluţia şi dezvoltarea acestei mari firme comerciale. În 1771 Hagi C-tin Pop ajunge în fruntea ei, preluînd-o de la socrul lui Hagi Petru Luca. El stabileşte în cadrul ac firme strînse legături comerciale între apusul şi Sud-Estul europei, devenind astfel o mare putere economică. În primăvara anului 1777, Hagi C-tin Pop face o călătorie la Sf. Mormânt de unde dobândeşte titlul de “Hagi”. Acest titlu se întâlneşte mai mult la marii negustori.
La început Hagi C-tin Pop, a continuat afacerile comerciale ale socrului său. Marele negustor s-a transformat treptat în bancher, ajungînd comisionarul şi omul de afaceri aproape al tuturor marilor familii boiereşti din Tara Românească, al agenţiei austriece şi al guvernului Transilvaniei ţn relaţiile sale cu Tara Românească. Avea case cu prăvăli în Sibiu Râmnic şi Craiova. Purta corespondenţă cu centrele comerciale mai importante ale Ţării ca : Timişoara , Caransebeş Arad, Braşov, şi cu marii negustori din străinătate ca : Viena Gratz, Trieste, Belgrad,Zagreb C-pol. La începutul sec. al-XIX-lea înfiinţează o sucursală de bancă la Viena unde fiul său Zenovie ajunge director.
Hagi C-tin Pop asigură firmei sale o bază atît de solidă, încât ea a putut să fie continuată tot sub numele său şi după anul 1808, când a murit. După moarte lui, soţia sa Păuna încredinţează conducerea firmei unui vechi şi încercat slujitor al familiei, pa nume bănăţeanul Stan Popovici, pînă cînd a putut fi preluată de Zenovie cel de-al doilea fiu a lui Hagi C-tin Pop. Primul fiu Dincăî a murit la 19 ani la puţin timp după decesul tatălui său. După moartea mamei sale Păuna, în 1827, Zenovie încredinţează conducerea firmei din nou lui San Popovici şi se mută definitiv la Viena unde ajunge director la banca de stat. În 1836 a lichidat firma de la Sibiu, dar n-a întrerupt legăturile cu Tara Românească şi Sibiu. Se interesează în continuare de bunul mers al bisericii, aprovizionând-o cu veşminte noi şi cele necesare. Acest lucru reiese din corespondenţa purtată cu mitropolitul Şaguna.
Biserica a fost sfinţită de episcopul Gerasim Adamovici, la 25 mai 1789.
Ctitorii bisericii se crede că au fost înmormântaţi în cimitirul acestei biserici, de unde au fost exumaţi la 3 martie 1856, de către mitropolitul Andrei Şaguna- spune profesorul Iorga – şi aşezate osemintele lor sub altarul bisericii, unde fiul lor Zenovie cu un an mai tîrziu, (3,03,1857), a aşezat o placă comemorativă, păe care se află trei inscripţii: ]n limba română, germană şi grecească. “Sub această piatră odihnesc răposaţii ctitori a-i Sfintei Biserici : Stana Petru Luca,Hagi C-tin Pop, precum şi mădulariile familiilor lor, Ioan Petru Luca, Maria Manicati, C-tin Pop şi Alexandru Pop. S-au aşezat oasele răposaţiilor la 3,03,1856 prin bunăvoinţa excelenţei sale Baron de Şaguna şi s-a întocmit această piatră prin fiul ctitorilor Zenovie Pop, cavaler de Bohmstetten K. K. Banca Naţională austriacă la 3 martie 1857.
Biserica este construită din cărămidă, peste care s-a turnat var fierbinte, producând o soliditate de tăria cimentului. Tencuiala foarte rezistentă peste care s-a aplicat o vopsea din ulei, - fară picături reprezentative – pardoseala din dale de piatră şi acoperişul cu ţiglă. Pictura iconostasului pare a fi opera cunoscutului artist braşovean Nişu Popp. Planul clădirii este cel obişnuit în Transilvania în secolul al XVIII-lea – IX-lea.
.jpg)
